Alegerile europene din 2009: să mergem la vot!

Rata de participare la alegerile europene a scăzut în mod constant, de la 57%, în 1994, la 46%, în 2004. Totuşi, numărul de votanţi resortisanţi ai altor ţări a crescut de la 5,9%, în 1994, la 12%, în 2004, acest lucru datorându-se, în parte, unei mai mari mobilităţi în cadrul Uniunii Europene. În schimb, numărul resortisanţilor altor ţări care candidează la alegeri rămâne scăzut. În 2004, au fost doar 57 din 8974 de candidaţi şi, dintre aceştia, doar patru au fost aleşi.

 

 

Daniel Strož (Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, de origine cehă, ales în 2004): Răspunsul este simplu. Sunt cetăţean ceh, însă, după evenimentele din 1968 am emigrat în Germania, unde am lucrat ca jurnalist în exil, publicist şi editor. Acest lucru a dus la anularea cetăţeniei mele cehoslovace. După căderea blocului sovietic în 1989, m-am reîntors în Republica Cehă în calitate de „cetăţean străin cu reşedinţă permanentă” şi mi-am continuat activitatea politică.

 

Ari Vatanen (Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, de origine finlandeză, fost campion mondial la raliuri, ales în Franţa în 2004): Nu putem controla aceste lucruri: viaţa m-a adus aici. Viaţa înseamnă a construi poduri, iar acum am la dispoziţie „unelte” mai bune.

 

 

Willem Schuth (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, ales în 2004 ca reprezentant al Germaniei): Încă mai deţin paşaportul olandez; acest lucru nu afectează în niciun fel activitatea mea  parlamentară. Mă simt acasă în ambele culturi şi acest lucru este benefic pentru circumscripţia mea, deoarece districtul Saxonia de Jos se află la graniţa cu Ţările de Jos.

 

Monica Frassoni (Grupul Verzilor, co-preşedintă, de origine italiană, aleasă în Belgia, în 1999, şi în Italia, în 2004): Înainte de a fi aleasă, am lucrat ca expert în domeniul afacerilor constituţionale. După aceea, am continuat în aceeaşi direcţie, ocupându-mă, în special, de Constituţia europeană. Am considerat întotdeauna că posibilitatea pe care o are un deputat european de a lucra în multe state UE, bucurându-de de aceeaşi legitimitate, reprezintă un adevărat plus de valoare. Din păcate, nu toţi deputaţii sunt de aceeaşi părere.

 

Willem Schuth: Persoanele care locuiesc în alt stat membru nu sunt întotdeauna la curent cu politica naţională, deoarece principalul motiv al mutării lor îl reprezintă, de obicei, locul de muncă. Trebuie să accelerăm sau să facilităm integrarea politică. Partidele politice ar putea să se deschidă mai mult către cetăţenii europeni cară trăiesc în ţara lor şi să joace un rol mai pro-activ, şi prin urmare, unul mai pro-european, în conturarea politicii.

 
Monica Frassoni: Cred că acest lucru ţine de gradul de informare, de interes şi de cunoaştere a vieţii politice din ţara-gazdă, precum şi de lipsa de conştientizare a dimensiunii „europene” a Parlamentului. Consider însă că dreptul  pe care îl are un cetăţean de a alege locul în care votează (în ţara de reşedinţă sau în cea de origine) ar trebui păstrat pentru alegerile europene în cazul cărora legătura teritorială cu ţara este mai puţin stringentă decât pentru alegerile la nivel local sau naţional.